Vieţuirea pe pământ, între bucurii și suferințe

Viața omului este împărțită între bucurii și suferințe, între fapte bune și patimi. Toate acestea sunt prezente în viața fiecăruia dintre noi. În momentele de durere, cum ar fi pierderea unei persoane dragi din familia noastră, se cuvine să ne aducem aminte de clipele şi de amintirile frumoase, dar şi de faptele bune cu care a rămas în amintirea noatră un om. Momentul despărţirii de cineva drag este unul al iertării. Pentru ca iertarea să fie deplină nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm răul pe care cineva poate l-a săvârşit. În Parohia Andrieşeni a locuit un om care vreme de câţiva ani a îngrijit-o pe mama sa. Cred că cel puţin pentru această faptă, dar şi pentru altele pe care doar Dumnezeu le ştie, se va bucura de iubirea milostivă a Celui Preaînalt. O frumoasă povestioară spune că un călugăr vine la o mănăstire din dorinţa de a se desăvârşi prin rugăciune şi prin post. Părintele stareţ îi dă ascultare să se îngrijească de părinţii aflaţi pe patul de boală. După o vreme, monahul a căzut în deznădejde şi i-a spus duhovnicului că a venit la mănăstire ca să se roage şi să se nevoiască aşa cum este rânduiala. Auzind acestea, duhovnicul îi spune: „Mâinile care îngrijesc pe bolnavi sunt mai sfinte decât mâinile care se roagă!”. În momentul morţii, îngerul omului are cea mai mare putere, deoarece el a primit sufletul din mâna lui Dumnezeu la Taina Sfântului Botez. Până la 40 de zile, când are loc judecata particulară, îngerul ne păzeşte. Îngerul şi sufletul sunt fiinţe raţionale, cuvântătoare şi sunt duhuri. Este foarte important să ne pocăim din tot sufletul şi din toată inima. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul spunea că pe îngerul păzitor îl putem „deranja” întotdeauna ca pe un prietem apropiat. Prin stihul din Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului ne rugăm aşa: „Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul”!. Deşarte sunt suspinele şi lacrimile nefolositoare dacă nu ne depărtăm de la rău. Trebuie să urăm din toată inima păcatul, să ridicăm crucea pe umeri şi să urmăm lui Hristos Cel ce S-a răstignit pentru noi, ca să ne slăvim împreună cu Dânsul întru împărăţia lui cea veşnică! (Pr. Nicu-Sorin Axinte)