Month: April 2025

Peste o mie de oameni s-au rugat duminică, 27 aprilie 2025, în cadrul Sfintei Liturghii oficiată în Altarul de vară din cimitirul Parohiei „Sfântul Ierarh Nicolae” – Andrieşeni, Protopopiatul I Iaşi, judeţul Iaşi. Pentru odihna sufletelor celor adormiţi s-au oferit bucate pascale după slujirea Parastasului.

Duminica Tomii are o semnificaţie aparte pentru locuitorii şi fiii satului Andrieşeni, judeţul Iaşi. În această zi, cei de aproape şi cei de departe vin la mormintele celor dragi din cimitirul aflat în centrul localităţii. Astfel, duminică, 27 aprilie 2025, oamenii de toate vârstele şi-au îndreptat paşii spre locul unde îşi odihnesc somnul de veci cei din familia lor: străbunici, bunici, părinţi, fraţi, surori sau copii. Cu toţii s-au rugat în cadrul Sfintei Liturghii săvârşită în Altarul de vară „Sfântul Apostol Toma”, lângă care se află un monument înălţat în cinstea eroilor, dar şi mormântul preotului Mihai Cepeliuc, mutat la Domnul. Pe o vreme deosebit de frumoasă, înconjuraţi de verdele crud al copacilor, de mireasma florilor și de cântul păsărilor, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de un sobor de preoţi şi un diacon. Răspunsurile la strană au fost oferite de un grup de tineri dirijat de Ana Dragu. Cu multă osteneală, voluntarii din parohie şi nu numai, s-au îngrijit ca altarul în care s-a slujit Sfânta Liturghie să fie frumos împodobit. Aceasta deoarece fiecare biserică preînchipuie „cerul pe pământ”, după cum a scris Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Ieromonahul Mitrofan Sbiera, egumenul Schitului „Sfântul Lavrentie” Vicovu de Sus – Laura, judeţul Suceava, a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a făcut referire la Evanghelia din Duminica a II-a după Paşti. Părintele paroh Nicu-Sorin Axinte a mulţumit preoţilor şi credincioşilor pentru că s-au rugat împreună în cadrul Sfintei Liturghii din Duminica Tomii. De asemenea, şi-a arătat recunoştinţa faţă de cei ce sprijină lucrările la Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae”.

O tradiţie ţinută de mulţi ani

Sfânta Liturghie a fost urmată de Parastasul pentru cei adormiţi, iar apoi, slujitorii Sfântului Altar au săvârşit la morminte câte un Trisaghion. Ofrandele pregătite au fost stropite cu vin şi cu apa sfinţită la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Acestea au fost oferite persoanelor nevoiaşe de sufletul celor răposaţi. Pe chipurile oamenilor s-a putut citi sentimentul de mulţumire pentru că Dumnezeu, prin rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Gheorghe şi ale Sfântului Apostol Toma, a rânduit ca această zi să unească în rugăciune sute de inimi, lângă mormintele unde sunt sădite rămăşiţele pământeşti ale celor dragi.

Viața omului este împărțită între bucurii și suferințe, între fapte bune și patimi. Toate acestea sunt prezente în viața fiecăruia dintre noi. În momentele de durere, cum ar fi pierderea unei persoane dragi din familia noastră, se cuvine să ne aducem aminte de clipele şi de amintirile frumoase, dar şi de faptele bune cu care a rămas în amintirea noatră un om. Momentul despărţirii de cineva drag este unul al iertării. Pentru ca iertarea să fie deplină nu trebuie doar să iertăm, ci să şi uităm răul pe care cineva poate l-a săvârşit. În Parohia Andrieşeni a locuit un om care vreme de câţiva ani a îngrijit-o pe mama sa. Cred că cel puţin pentru această faptă, dar şi pentru altele pe care doar Dumnezeu le ştie, se va bucura de iubirea milostivă a Celui Preaînalt. O frumoasă povestioară spune că un călugăr vine la o mănăstire din dorinţa de a se desăvârşi prin rugăciune şi prin post. Părintele stareţ îi dă ascultare să se îngrijească de părinţii aflaţi pe patul de boală. După o vreme, monahul a căzut în deznădejde şi i-a spus duhovnicului că a venit la mănăstire ca să se roage şi să se nevoiască aşa cum este rânduiala. Auzind acestea, duhovnicul îi spune: „Mâinile care îngrijesc pe bolnavi sunt mai sfinte decât mâinile care se roagă!”. În momentul morţii, îngerul omului are cea mai mare putere, deoarece el a primit sufletul din mâna lui Dumnezeu la Taina Sfântului Botez. Până la 40 de zile, când are loc judecata particulară, îngerul ne păzeşte. Îngerul şi sufletul sunt fiinţe raţionale, cuvântătoare şi sunt duhuri. Este foarte important să ne pocăim din tot sufletul şi din toată inima. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul spunea că pe îngerul păzitor îl putem „deranja” întotdeauna ca pe un prietem apropiat. Prin stihul din Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului ne rugăm aşa: „Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul”!. Deşarte sunt suspinele şi lacrimile nefolositoare dacă nu ne depărtăm de la rău. Trebuie să urăm din toată inima păcatul, să ridicăm crucea pe umeri şi să urmăm lui Hristos Cel ce S-a răstignit pentru noi, ca să ne slăvim împreună cu Dânsul întru împărăţia lui cea veşnică! (Pr. Nicu-Sorin Axinte)