Fiii satului Andrieșeni s-au rugat la mormintele celor dragi, în Duminica Tomii
Duminica Tomii are o semnificaţie aparte pentru locuitorii şi fiii satului Andrieşeni, judeţul Iaşi. În această zi, cei de aproape şi cei de departe vin la mormintele celor dragi din cimitirul aflat în centrul localităţii. Astfel, duminică, 1 mai 2022, oamenii de toate vârstele şi-au îndreptat paşii spre locul unde îşi odihnesc somnul de veci cei din familia lor: străbunici, bunici, părinţi, fraţi, surori sau copii. Cu toţii s-au rugat în cadrul Sfintei Liturghii săvârşită în Altarul de vară „Sfântul Apostol Toma”, lângă care se află şi un monument înălţat în cinstea eroilor. Până nu demult, la Andrieşeni, încă mai trăiau veterani de război, care, deşi înaintaţi în vârstă, veneau să înalţe o rugă pentru cei ce au luptat pentru apărarea pământului strămoşesc, a credinţei şi a limbii noastre. Pe o vreme deosebit de frumoasă, înconjuraţi de verdele crud al copacilor, de mireasma florilor și de cântul păsărilor, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către părintele Dorin Moroşan, slujitor la Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Gura Humorului, judeţul Suceava, alături de un sobor de preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană au fost oferite de un grup de tineri iubitori de muzică psaltică din Iaşi, care sunt legaţi de Parohia Andrieşeni şi care se bucură de stima familiei părintelui paroh Mihai Cepeliuc. Cu multă osteneală, voluntarii din parohie şi nu numai, s-au îngrijit ca altarul în care s-a slujit Sfânta Liturghie să fie frumos împodobit. Aceasta deoarece fiecare biserică preînchipuie „cerul pe pământ”, după cum a scris Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului. Părintele Dorin Moroşan a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a făcut referire la Evanghelia din Duminica a II-a după Paşti şi la importanţa mărturisirii credinţei ortodoxe. „Dacă mărturisim şi păstrăm dreapta credinţa ortodoxă şi dacă propovăduim Învierea Domnului Hristos, dobândim pace în suflet şi linişte cerească. Atât timp cât ne rugăm, strămoşii noştri plecaţi din această lume sunt vii în sufletele noastre”. Părintele paroh Mihai Cepeliuc a subliniat că cimitirul din Andrieşeni „este comoara scumpă a parohiei” şi a apreciat că urmaşii celor mutaţi în veşnicie au îngrijit mormintele pentru această zi de sărbătoare: „Acest loc este comoara scumpă a parohiei noastre. Mă bucur că peste mormintele celor dragi aţi aşezat flori în semn de recunoştinţă. În această zi, aţi umplut acest cimitir ca niciodată. Cum să nu venim cu bucurie la mormintele lor, când toţi sunt vii? Pentru noi, creştinii care credem în Înviere, nu există moarte. Noi suntem veşnici. Încă din această viaţă, trăim veşnicia dacă împlinim poruncile lui Dumnezeu”.
O tradiţie ţinută de mulţi ani
Sfânta Liturghie a fost urmată de Parastasul pentru cei adormiţi, iar apoi, slujitorii Sfântului Altar au săvârşit la morminte câte un Trisaghion. Ofrandele pregătite au fost stropite cu vin şi cu apa sfinţită la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Acestea au fost oferite persoanelor nevoiaşe de sufletul celor răposaţi. Pe chipurile oamenilor s-a putut citi sentimentul de mulţumire pentru că Dumnezeu, prin rugăciunile Maicii Domnului, ale Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Gheorghe şi ale Sfântului Apostol Toma, a rânduit ca această zi să unească în rugăciune sute de inimi, lângă mormintele unde sunt sădite rămăşiţele pământeşti ale celor dragi. Mihai Ştefură, viceprimarul comunei Andrieşeni şi epitropul Parohiei Andrieşeni, a menţionat că tradiţia venirii la morminte se ţine de foarte mulţi ani: „Suntem bucuroşi pentru că ne întâlnim cu acest prilej în număr foarte mare. În ultimii ani, drumurile către şi din comuna noastră au fost reabilitate, astfel că este mult mai uşor de ajuns la noi. În ceea ce priveşte această sărbătoare, împreună cu factorii decizionali din Primăria Andrieşeni, am contribuit pentru buna organizare”. Viaţa liturgică are continuitate la Andrieşeni, întrucât, cu mari eforturi, în ultimii ani pe locul vechiului sfânt locaş, s-a ridicat o nouă biserică, o adevărată operă de artă. Acest edificiu are nevoie de puţinul fiecăruia pentru ca sfintele slujbe să fie reluate, spre slava Celui Preaînalt şi a sfinţilor ocrotitori.